O piață sănătoasă nu poate exista fără speculatori, iar investitorii profesioniști cu experiență vastă obțin rezultate excelente folosind această strategie. Însă, pentru o persoană aflată la început de drum, această abordare aproape că garantează pierderi, din cauza lipsei de cunoștințe, experiență și a diferenței fundamentale în modul de gândire.
Investiția este o metodă de construire a averii, prin care îți plasezi banii în instrumente financiare, având așteptarea că valoarea acestora va crește pe termen lung. Pe de altă parte, specularea presupune luarea unor poziții într-un activ, cu speranța că acesta va evolua într-o anumită direcție, fără a fi neapărat vorba despre o creștere, dacă avem în vedere tranzacții de tip short selling. O trăsătură esențială a tranzacțiilor speculative este faptul că speculatorul știe că nu toate tranzacțiile sale vor duce la profit. De fapt, un anumit procent din tranzacții, procent care depinde de stilul de tranzacționare și de experiența investitorului, vor genera pierderi însă aceasta nu îl împiedică ca per ansamblu să realizeze profit. Scopul acestei strategii este ca, la finalul unei perioade financiare, investitorul să obțină profit. Unul dintre cei mai renumiți speculatori din toate timpurile, George Soros, în cartea sa „The Alchemy of Finance”, își împărtășește jurnalul de investiții, în care descrie, pe lângă tranzacțiile efectuate, și raționamentele și stările emoționale prin care trecea atunci când deschidea sau închidea o poziție. Această abordare nu este însă potrivită pentru oricine, deoarece, pe lângă timp și cunoștințe, necesită multă pasiune și o stăpânire puternică a emoțiilor. Pentru a avea succes în speculații, traderii au ca armă principală analiza tehnică, sunt la curent în permanență cu evenimentele globale și au o disciplină foarte bună. De fapt, cheia succesului este aplicarea cu rigurozitate a unei strategii speculative de tranzacționare, optimizarea ei în timp și evitarea cât de mult e poate a tranzacționării emoționale. În cazul acestui tip de investitori analiza fundamentală este foarte puțin sau chiar deloc folosită. Progresul tehnologic a făcut posibilă apariția și a unor soft-uri speciale de tranzacționare (care au la bază, de regulă, volume mari de date) și care pot oferi indicații de intrare sau ieșire din poziții sau chiar lua decizii de tranzacționare.
Dat fiind tranzacționarea inclusiv pe termene scurte de timp și numărul ridicat de tranzacții implicate de această strategie, portofoliile investitorilor speculativi sunt concentrate pe un număr redus de instrumente și în multe situații chiar pe unul singur. Focusul investitorului este în principal pe aceste instrumente, el ajungând să descifreze în timp tiparele specifice de tranzacționare ale acestora și modul de reacționa la diverse tipuri de evenimente ce pot apărea. Deseori acest tip de tranzacții au în vedere instrumente financiare derivate, care presupun tranzacționarea în marjă, ceea ce crește și mai mult riscul asociat. Dat fiind că riscul asumat de această categorie de investitori este ridicat, de cele mai multe ori aceștia folosesc sisteme și funcționalități de protecție, cu ar fi ordine de tip Stop Loss, Trailing Stop sau Take profit.
Spre deosebire de investițiile tradiționale, care se bazează pe creșterea pe termen lung a valorii activelor, tranzacțiile speculative se concentrează pe mișcările pieței pe termen scurt și necesită o bună înțelegere a evenimentelor globale, folosirea analizei tehnice și o gestionare eficientă a emoțiilor. De asemenea, speculatorii tind să își concentreze portofoliile pe câteva instrumente financiare și, uneori, chiar să recurgă la împrumuturi (tranzacții în marjă) pentru a-și amplifica rezultatele. Această abordare este recomandată doar celor cu experiență, datorită riscurilor implicate.