Un contract futures este un acord încheiat între două părți, prin care cumpărătorul se obligă să cumpere iar vânzătorul să vândă un activ suport la o anumită dată în viitor, la un preț prestabilit în prezent (denumit „preț la termen” sau „forward price”).
Activul suport poate fi un indice bursier, o acțiune, o obligațiune, un ETF, o marfă fungibilă sau o pereche valutară. Atunci când prețul futures este mai mare decât prețul activului suport de pe piața spot, piața este în „contango”. În caz contrar, piața este în „backwardation”.
Pentru a intra într-un astfel de contract, trebuie să depui doar o parte din valoarea acestuia la broker (denumită „marjă inițială”). Pe măsură ce prețul activului suport fluctuează, brokerul poate cere o marjă suplimentară pentru menținerea pozițiilor care acumulează pierderi. Dacă nu poți depune aceste fonduri suplimentare, brokerul poate lichida poziția ta. Deci, este important să fii atent la fluctuațiile prețurilor și la cerințele de marjă pentru a evita astfel de situații.
Deoarece nu plătești încă de la început întregul preț al contractului, tranzacțiile vor fi “în marjă”, ceea ce îți multiplică pierderea sau profitul (efectul de levier). Dacă intri în astfel de tranzacții speculative, riscul este foarte ridicat, însă dacă o faci pentru hedging situația este total diferită, pentru că practic îți acoperi un risc prin contractul futures. Mai ține cont de faptul că riscul Vânzătorului este teoretic nelimitat, în timp ce al Cumpărătorului este limitat la valoarea cantității agreate din activul suport (evaluată la forward price).
Multe companii utilizează strategia de hedging prin contractele futures atunci când produc sau folosesc activele suport. Prin aceste contracte, acestea se asigură că vor primi sau vor plăti un anumit preț la scadență.
La scadență, există posibilitatea fie de a livra sau cumpăra cantitatea din activul suport asumată prin contractul futures, fie de a face o decontare în bani, în funcție de regulile bursei. Dacă alegeți decontarea în bani, veți plăti diferența dintre prețul forward agreat și prețul de pe piața la vedere a activului-suport la data scadenței.
În concluzie, un contract futures este un acord între două părți prin care cumpărătorul se obligă să cumpere, iar vânzătorul să vândă un activ suport la un preț prestabilit în prezent, la o anumită dată în viitor. Acesta poate fi utilizat pentru hedging sau pentru speculații și implică tranzacții în marjă cu efect de levier, iar la scadență se poate alege între livrarea activului suport sau decontare în bani.